De ce vă temeţi „moldoveni”? Românii nu muşcă...

Să scriu sau să nu scriu? Asta era întrebarea... . Şi de ce aş scrie? Doar pentru că toţi doresc să le ofer detalii despre călătoria la Chişinău? Doar ca să scap mai uşor de curioşi? Nu este stilul meu! Doar că este foarte greu să scriu acest articol... şi nu prea înţeleg de ce... .

Preluat de STIRI.ROMANISM.NET

Tot se vorbeşte în ultima jumătate de an despre ajutorul pe care trebuie să îl ofere România Republicii Moldova şi nu contează ce fel de ajutor: politic, economic, social, măsurat în cantitate optimă de reprezentanţi juridici pe la foruri internaţionale, dar mai ales europene sau în pomenire la slujbele divine dirijate de Bruxelles. Trebuie să ne ajute România! Trebuie! Dar de ce trebuie? Pe mine, pe tine, pe el: de ce trebuie să ne ajute, românul, dacă noi nu vrem să ne ajutăm? Dacă aţi observat nu am pus întrebarea dacă merităm, ci dacă ne dorim acest lucru?

Pe 1 Decembrie am fost la Chişinău! Nu-mi doream să ajung acolo după o perioadă atât de scurtă, dar forţa de persuasiune şi şantajul emoţional utilizat de prietenii mei pentru a mă convinge a funcţionat foarte bine. Au lovit exact acolo unde trebuia: în inimă! Nu regret nicio clipă alegerea facută: a fost cea mai bună, pentru că mi-a oferit posibilitatea să observ modul în care reacţionăm la susţienerea pe care o jinduim sau o cerşim... .

Am avut onoarea să călătoresc alături de un grup de tineri basarabeni, care îşi fac studiile în Ploieşti, la Universitatea Petrol-Gaze. Doar trei eram din Bucureşti: Andrei, Sergiu şi eu. Un drum plin de glume, veselie şi foi pe care au fost imprimate cântece patriotice (a avut Sergiu Braşoveanu grijă de acest lucru).

Printre cei care am pornit la drum din Bucureşti s-a numărat şi Sergiu Anton – cetăţean al României de la naştere! Sergiu încercase să ajungă la Chişinău şi în luna martie, anul curent, dar cineva acolo sus, adică „Zeiii” guvernării moldoveneşti, au decis altfel: româno-fasciştii nu au ce căuta pe teritoriul Republicii Moldova ca să uzurpeze puterea şi să ne atace statalitatea.

Sergiu ne-a povestit câte ceva din peripeţiile lui, iar noi ca să-i mai diluăm entuziasmul amestecat cu frica întrebării „o să-mi dea sau nu o să-mi dea voie să trec?” l-am chinuit mai tot drumul cu glume, care mai blânde, care mai deocheate.

Foto: Sergiu Anton - pentru prima dată la Chişinău... .

Nu pot să redau în cuvinte emoţiile şi exclamaţiile de bucurie adevărată a lui Sergiu, atunci când a văzut ştampila de intrare în paşaportul lui la vama moldovenească: „Mamăăăă, deci nu-mi vine să cred: mi-au dat drumul!!!!!!!!” Cu gura până la urechi, Sergiu s-a aşezat lângă şofer şi a început să facă poze. Trăgea în el fiecare imagine, fiecare locaţie, fiecare clădire, fiecare om pe care îl vedea, de parcă fuma cel mai scump trabuc din lume.

Ajunşi la Chişinău, în timp ce Sergiu savura aerul capitalei moldoveneşti, eu mi-am reluat activitatea de observator. Aici deja îmi monitorizam concetăţenii, adică reacţia lor la văzul atâtor români.

După Hora Unirii dansată în Piaţa Unirii Principatelor din sectorul Buiucani, am urcat în microbuzul 193, pentru a ajunge la unchii mei. Aveam în geantă un CD „Uniţi sub Tricolor” pe care decisesem să îl las vărului meu, drept cadou pentru ziua numelui: Andrei! Străzile erau inundate de culorile Tricoloarelor, pe care le purtau cu ei oaspeţii din Bucureşti, Iaşi, Ploieşti sau Galaţi. La un moment dat aud: „Iaca, iar au scos aiştia steagurili, iar... .” Am întors privirea şi am văzut o „hari” a unui june care molfăia o „jvacică”. Am zâmbit ironic, dar nu i-am spus nimic... . Mi-am căutat tăcută de gândurile mele mai departe... .

După ce mi-am revăzut rudele, am revenit şi eu în rândurile celor care au decis să aibă parte de un 1 Decembrie deosebit, o sărbătoare a sufletului românesc, neegoist şi plin de dăruire pentru fraţii de dincolo de Prut.

- Ce zi e azi? De ce au scos drapelele? întrebă un pici pe un altul în troleibuz.
- Azi e ziua românilor, adică a tuturor românilor..., adică a românilor..., adică ..., adică am auzit la radio dimineaţă...., nu mai ştiu, îi răspunse al doilea cam fâstâcit.
- Este Ziua Naţională a României pe 1 Decembrie, încercasem să îl scot din confuzie eu.
- Nu da! Asta e. Ai auzit? se înroşise un pic cel care susţinea că ceva a auzit, dar nu este sigur. De fapt era mândru că, totuşi, ştia el ceva.

Pe străzi oamenii se adunau de parcă sosise circul în oraş: care făcea poze, care alerga în urma mulţimii, care îi trimitea pe români acasă la ei, adică în România şi culmea că o făceau în limba română. Emoţii multe, ochi sclipind de bucurie, o mulţime de oameni care aveau deasupra capului trei culori: roşu, galben şi albastru... . O frânghie lungă în aceleaşi tendinţe coloristice oprise traficul pe strada Bănulescu Bodoni, chiar lângă statuia lui Ştefan cel Mare până un conducător auto mai cu tupeu nu a rupt-o... . Un muzicant cu plete lungi şi creţe, care a încercat să strice sărbătoarea sufletului, încercând să îngâne la mandolină cântece în susţinerea lui Băsescu... . O reacţie dură împotriva acestuia din partea participanţilor la acţiune... . Trei fumigene care au vopsit pentru câteva minute imaginea clădirii Guvernului... . O mulţime care a reluat fără oboseală ritualul Horei Unirii... . Trecători de cealaltă parte a drumului, care ezitau să se apropie de noi de parcă am fi purtat un virus ucigător: cel al naţionalismului excesiv... .

Au venit spre noi, au adus cu ei sărbătoarea sufletului românesc, şi-au dăruit inima, iar noi, moldoveni, tot nu avem curajul să ne apropiem de ei, tot ezitam să punem mânile în palmele pe care ni le-au întins în semn de susţinere. Le-am ignorat suportul moral... . Credeţi că vor mai reveni? Fiţi siguri de acest lucru: ei nu renunţă la cei de dincolo de Prut! Sunt insistenţi! Şi-i muşcă doar pe ciocoi..., parcă aşa procedează românii adevăraţi... .

Mulţumesc pentru foto, Sergiu Anton!

Te mai aşteptăm pe la noi ... .

Comunicat de presa "Vrem TVR Chişinău!"

Grupul de iniţiativă al campaniei de petiţionare “Vrem TVR Chişinău!” colecteză semnături pentru petiţia cu acelaşi nume, la Bucureşti şi Chişinău, în perioada 30 noiembrie – 1 decembrie 2009.

Grupul de iniţiativă al campaniei de petiţionare “Vrem TVR Chişinau!” au lansat la 19 noiembrie o petiţie online prin care solicitau conducerii TVR şi autorităţilor de la Bucureşti şi Chişinău deschiderea unui studio teritorial al TVR la Chişinău. După câteva zile accesul la petiţia online a fost blocat. De aceea, grupul de iniţiativă a decis să colecteze semnături fizice pentru petiţia “Vrem TVR Chişinău!”. Colectarea semnăturilor va avea loc la Bucureşti şi Chişinău.

Scopul acestei campanii este de a atrage atenţia conducerii TVR, conducerii de la Bucureşti şi Chişinău, dar şi a opiniei publice din cele două state, în vederea luării tuturor măsurilor necesare pentru ca la Chişinău să fie deschis cât mai curând un studio teritorial al TVR.

Deschiderea acestui studio la Chişinău este absolut necesară pentru a oferi locuitorilor Moldovei informaţii obiective şi de calitate, precum şi ieşirea de sub influenţa post-sovietică în care se găseşte RM. De asemenea, TVR Chişinău ar contribui decisiv la schimbarea percepţiilor negative pe care anumiţi basarabeni le mai au despre România, datorită propagandei anti-româneşti de pe timpul URSS-ului şi a Partidul Comunist din Republica Moldova.

Toţi susţinătorii acestei campanii sunt invitaţi să vină şi să semneze petiţia la:

- Bucureşti, 30 noiembrie, cu ocazia lansării CD-ului “Uniţi sub Tricolor”, în Club B52, ora 21.00, strada Popa Tatu, nr.4, persoana de contact Angela Grămadă, tel. 0748407808.

sau la:

- Chişinău, 1 decembrie, cu ocazia Sărbătorii Marii Uniri, la ora 15.00 în faţa Universităţii "Ion Creanga" (Kenfort), persoana de contact Sorin Becciu, tel: 069726403.

Cărţile şi un târg crizat...

În fiecare an, în luna noiembrie, îmi fac timp să ajung la târgul de carte „Gaudeamus”. Nu prea fac excepţii şi derogări de la acest obicei: este obligatorie vizitarea lui. Au existat ani în care am fost şi două zile la rând, deoarece nu reuşeam să văd tot ce mă interesa. De această dată am rămas, însă, dezamăgită... . În trei ore am făcut turul târgului, iar pe la unele edituri am trecut chiar şi de două ori, în speranţa că mi-a scăpat, totuşi, ceva... . Am văzut un târg sărac în idei, chiar crizat, aş putea să completez, ca să înţelegeţi dezamăgirea pe care am trait-o astăzi la Romexpo.












La intrare editura „Humanitas” întâmpina vizitatorii cu o maximă scrisă cu litere mari: „Ai atâtea vieţi câte cărţi ai citit!” Frumos, nu? Frumos! Dar mai bine să vedem ce impresii am cules de prin „Târg”.Am ajuns pe la ora 16.00, nu era chiar târziu, dar forfoteala din alţi ani avea prezenţă redusă. Nu aveai de cine să te loveşti, nu aveai la cine să te uiţi urât, iar la intervale de timp egale, un bătrânel, care stătea pe treptele de la intrarea principală, suna într-un corn, ca să mai trezească lumea din adormirea şi toropeala provocată de căldura din interior.











Herta Muller, deţinătoarea premiului Nobel pentru literatură din acest an, se vinde la un preţ mai mic decât Vasile Ernu, care încă se laudă că este "Născut în URSS". Coelho m-a uimit: ori se mai vinde, ori a rămas pe stocuri din anii precedenţi. Am văzut şi "Zahir" lansat cu surle şi trâmbiţe prin 2006, dar şi alte titluri ale aceluiaşi autor. George Orwell, de asemenea, a fost prezent. Recunosc: nu am citit cartea expusă la târg, dar fac eu rost de ea. Revin la Herta Muller, poftiţi de comparaţi ... preţurile:












Ruşii se vând mai scump în România, decât scriitorii români. De ce oare? Geniile pot fi comparate? Cine sunt cei care îndrăznesc să le pună preţuri?

Dacă tot am început să licităm geniile României, pot să vă spun că cel mai scump este Neagu Djuvara. Opera lui ajunge la aproximativ 200 RON per volum. Mândri de România? Staţi puţin: Andreea Marin face aproape 50% din Djuvara: 85 RON. Cum de Crin Antonescu a putut să-l schimbe pe cel mai scump român pe Tudor Chirilă? Şi azi mă mai întreb..., dar nu este neapărat să găsesc şi un răspuns potrivit... .Observaţi personajul central? Aham: el este! Mircea Geoană! În timp ce încercam să ajung la raftul de sus, unde au fost urcate cărţile de ştiinţe politice, parcă intenţionat ascunse de ochii lumii, un operator mai aiurit îmi tot băga camera de filmat în nas. Când au văzut o mână întinzându-se către "Lexus şi măslinul", iar o voce spunând că a citit această carte şi chiar este bună mi-am îndreptat privirea spre stânga şi l-am văzut: el în stânga mea, eu în dreapta lui, iar Doamna Geoană în spatele nostru. Mde... .

Spuneam mai sus că sunt dezamăgită... . Această dezamăgire are mai multe raţionamente: în continuare se poartă: sexul, francmasoneria şi dietele; bolnavii de putere şi perverşii... .










Prea puţine cărţi de specialitate... . Prea multe cărţi care te învaţă să trăieşti corect şi după şabloane... .

Prea multă criză economică, prea puţine vieţi trăite... .

LitPolUcrBrig – un nou triunghi militar sau cum sfidăm Rusia la est

Articol preluat de CURAJ.NET, 9i.ro

Ce-o fi asta? Raspunsul Poloniei pentru retragerea scutului anti-racheta? Frustrarea Ucrainei pentru neacceptarea in structurile euroatlantice? Dar ce cauta Lituania acolo - Kaliningradul? Prea putin probabil... . Cert este un singur lucru: pentru rusi aceasta nu este decat o noua „grupirovka”, al carui scop este penetrarea de catre NATO a spatiului post-sovietic! Iar atunci cand vorbim despre NATO, vorbim de fapt despre Statele Unite ale Americii, care in ultima perioada si-au cam irosit din prezenta pe care o aveau pe continentul european. Deci, totul se reduce, din nou, la cei trei mari actori implicati in triada geostrategica asupra careia imi canalizez eu atentia: Federatia Rusa – Uniunea Europeana – Statele Unite ale Americii. Este jocul elementelor care formeaza triughiul pentru a-si supune un spatiu, si anume pe cel ex-sovietic.

La inceput am incercat sa analizez geografic initiativa (unele surse dau denumirea de brigada, iar altele chiar de organizatie) si discursul s-a impotmolit in triunghiul geostrategic format de cele trei state participante la initiativa. Ulterior, insa, am incercat sa prind tenta discursului rus in toata tevatura aceasta. Articole in presa au fost o sumedenie, dar pana nu pui totul pe harta politica nu prea reusesti sa creezi o imagine reala a intereselor politice din regiune.

Saptamana trecuta la Bruxelles a fost semnata o scrisoare de intentie pentru crearea unei brigade lituaniano-polono-ucraineana – LITPOLUKRBRIG. Documentul a fost semnat de catre ministrul lituanian al apararii Rasa Jukneviciene, ministrul al apararii ucrainean Valeriy Iwaszczenko si Secretarul de Stat pentru Politica de Aparare al Poloniei Stanislaw Jerzy Komorowski. (Telegrahp.co.uk, Korrespondent.net, Runet.lt, RIA Novosti)

Cum este motivata semnarea initiativei de catre participantii la ea?

Polonia intotdeauna a sustinut aspiratiile Ucrainei de a adera la structurile euro-atlantice si europene. Dat fiind faptul ca astazi sansele Ucrainei de a deveni membra a Aliantei Nord-Atlantice sunt aproape nule, liderii de la Varsovia sunt de parere ca aceasta este o forma de aliniere a armatei ucrainene de standardele occidentale. Pe de alta parte, integrarea Kievului in NATO ar fi indepartat, nesemnficativ, frontierele poloneze de pretentiile politice ale Federatiei Ruse, dar cum acest lucru este imposibil de realizat (anularea amplasarii scutului anti-racheta in Cehia si Polonia), atunci este necesar de a crea un nou proiect in care Kievul sa fie tratat ca partener egal, sporindu-i astfel interesul pentru mentinerea spiritului de aliniere la valorile occidentale. Oficial, insa, scopul declarat al acestei initiative militare este de a contribui la mentinera pacii si intarirea colaborarii militare regionale.

Ministrul lituanian al apararii a declarat ca semnarea acestui document a fost inclusa in pachetul de actiuni pe care cele doua state vecine trebuie sa le intreprinda in cadrul parteneriatului strategic incheiat intre liderii de la Vilnius si Varsovia si va contribui la incurajarea Ucrainei sa progreseze in directia integrarii in Alianta Nord-Atlantica. In acest mod, putem trata acest proces drept o sustinere morala acordata Kievului in disputa cu Moscova in ceea ce priveste aderarea Ucrainei la structurile occidentale.

Pe 18 noiembrie publicatia electroniaca Telegraph.co.uk il cita pe James Sherr, directorul programului Rusia si Eurasia al Chatman House. Acesta declara urmatoarele: „Este un semnal din partea celor trei state semnatare ca Ucraina este o tara care ar trebui sa aiba perspectiva calitatii de membru al NATO.”

De cealalta parte a taberei se claseaza expertii rusi. Acestia sunt de parere ca daca alegerile din Ucraina vor fi castigate de Iulia Timosenko, atunci punerea in practica a prevederilor statutului viitoarei initiative militare regionale nu va intampina mari dificultati, daca, insa, la conducere va veni Viktor Yanukovici, candidatul pro-rus, atunci va fi mai greu sau chiar imposibil de transpus in practica aceasta idee.

Tot ei mai sustin si faptul ca initiativa ar veni din partea conducerii Statelor Unite ale Americii, care incearca sa isi atraga de partea sa state din spatiul ex-sovietic, astfel incat sa isi creeze mecanisme si instrumente eficiente de asigurare a intereselor politice in acest areal, un fel de alternativa a proiectelor militare europene, din care ele sunt excluse. RIA Novosti mai adauga ca, tinand cont de faptul ca SUA au asupra Statelor Baltice o influenta destul de mare, nu este greu sa intelegem cine va controla aceasta organizatie. Este raspunsul amercian la proiectul european de creare a unor forte comune militare, prin care se va elimina treptat influenta Statelor Unite intr-un spatiu pe care altatata il controla.

Ceea ce poate face conducerea Federatiei Ruse in acest moment este sa accelereze procesul de elaborare al Tratatului de Securitate Europeana propus de Dmitrii Medvedev. Acest lucru, transpus pe harta, inseamna eliminarea SUA din calculele noului sistem de securitate europeana care se creioneaza in prezent la Moscova.

Initiativa a fost semnata in inima Europei - Bruxelles

Conform prevederilor documentului semnat la Bruxelles, aceasta brigada comuna va avea drept scop apropierea armatei ucrainene de standardele NATO. Participantii la ea vor lua parte la operatiunile ale NATO, ONU sau UE, iar limba de lucru va fi cea engleza.

Conducerea brigazii va fi gazduita de orasul polonez Liublin. Brigada va numara aproximativ 4,5 mii soldati din Polonia, Lituania si Ucraina, care se vor intruni periodic pentru exercitii militare comune. Controlul activitatilor brigadei va fi efectuat de catre un comitet coordonator, format din reprezentanti ai ministerelor de aparare a celor trei state semnatare. In acest moment incepe etapa de stabilire a conceptelor, prioritatilor, rotatiei conducerii, dar si a modului de organizare si de finantare a activitatii brigazii. La finalul acesteia se va trece la procedura interna de aprobare de catre sefii de stat sau de catre parlamente a statutului organizatiei, dupa cum prevede legislatia interna a fiecarui stat participant.

Amintim aici ca Ucraina participa alaturi de Polonia la operatiuni de mentinere a pacii in Kosovo, in compomnenta grupei multinationale tactice „East” al KFOR. Batalionul format de militarii din Polonia si Ucraina se numeste UcrPolBat.

Continutul intelegerii nu limiteaza alte state doritoare de a adera la aceasta initiativa. Ea este deschisa pentru toti cei interesati de a lua parte la misiunile si exercitiile acesteia.

Sudul Republicii Moldova alege presedintele Romaniei



Nu stiu s-a intamplat, dar am ramas profund uimita sa vad ca Jurnal.tv a facut filmari in localitatea mea de bastina. Nu cred ca au venit special sa faca reportaje la Branza, dar, totusi, sper ca atunci cand voi mai cauta filmulete pe Youtube sau in alta parte pe internet sa am posibilitatea sa-l accesez si pe acesta, ca sa vada lumea responsabilitatea si grija cu care trateaza populatia de etnie romana calitatea de CETATEAN AL ROMANIEI!

Multumesc Jurnal.tv!

Vrem TVR Chişinău !

TVR, Guvernului, Parlamentului si Preşedinţiei României, precum si Guvernului, Parlamentului si Preşedinţiei Republicii Moldova

Deschiderea unui studio teritorial al Televiziunii Române la Chişinău a devenit o necesitate in urma evenimentelor din aprilie 2009 in Basarabia, deoarece posturile de televiziune româneşti au fost singurele care au relatat obiectiv situaţia politică şi au luat pulsul străzii în acele zile grele în care tinerii din Basarabia au decis să-şi ia viitorul în propriile mâni, ignorând preţul sângelui cu care aveau să-şi plătească libertatea de gândire şi exprimare.

Considerăm acest lucru impetuos necesar nu doar din cauza că Republica Moldova a fost cândva parte a României Mari. O informare obiectivă asupra realitătilor si schimbarilor prin care trece aceasta straveche provincie românescă în drumul său spre europenizare şi emancipare de sub influenţa post-sovietică în care se zbate şi în care este ţinută încă prizonieră de către anumite forte oculte ce nu vor să-şi piardă privilegiile, iar in acelasi timp TVR Chişinău ar contribuii decisiv la schimbarea percepţiilor negative pe care anumiţi basarabeni incă le mai au despre România ,datorită propagandei anti-romăneşti de pe timpul URSS-ului si a PCRM (Partidul Comunist din Replubica Moldova), readucănd valoarea şi adevărul prin dreptul sau ştiinţific in casele unor oameni care prea mult timp au fost văduviţi in mod nedrept si brutal de ele.

Populaţia din Republica Moldova este de etnie română, iar un număr de peste 500 000 de persoane deţin în prezent cetăţenia română. Aceasta nu doar că permite, dar şi impune autorităţile de la Bucureşti să ia o atitudine decisivă în protejarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor săi de dincolo de Prut.

Statul Român este obligat să efectueze investiţii în viitorul acestor cetăţeni. Trecutul istoric trebuie respectat iar interesele naţionale, astăzi, trebuie sa fie promovate şi dincolo de frontiere. Primul pas spre obţinerea unor progrese vizibile în acest sens ar fi informarea corectă despre evoluţia procesului de comunicare politică şi perspectivele de colaborare economică, socială şi culturală dintre cele două state vecine, pentru că doar aşa cele două ramuri ale românismului se vor putea dezvolta sănătos şi în mod echitabil.

Faptul că TVR are studiouri locale în mai multe oraşe din România, dar nu şi la Chişinău este o discriminare faţă de basarabeni.

Înfiinţarea unui studio local al Televiziunii Române a fost dintotdeauna o necesitate, neglijată, din păcate, de persoanele şi instituţiile responsabile. Această necesitate a sporit după evenimentele din 7 aprilie 2009. Atunci conducerea comunistă de la Chişinău a dus o amplă campanie de dezinformare a populaţiei şi denigrare a forţelor democratice, precum şi a Statului Român. Anterior,TVR a fost eliminată în mod abuziv de pe piaţa mediatică din Republica Moldova, ceea ce dovedeşte importanţa şi potenţialul ei. Întrucât situaţia politică de la Chişinău s-a schimbat, este datoria TVR să revină în casele moldovenilor. Considerăm absurdă orice dispută privind indentitatea etnică a basarabenilor, astfel încât ar fi discriminatoriu din partea TVR să neglijeze românii din Republica Moldova. Totuşi, nu putem să nu ţinem cont de factorii istorici şi politici care au influenţat situaţia din Republica Moldova, astfel încât difuzarea şi preluarea TVR 1 ,TVR 2 ,TVR 3 ,TVR INFO ,TVR CULTURAL ,TVR Internaţional şi TVR HD de către firmele locale de cablu şi deschiderea unui post local TVR Chişinău ar fi soluţiile optime ce-ar echilibra potentialul mass-mediei în limba română comparativ cu mass media rusească predonminantă incă după aproape 20 ani de la câştigarea independenţei Moldovei de est faţă de URSS.

Ar fi fost datoria morală a TVR să fi fost prima televiziune din România care să fi făcut demult acest pas spre normalitate. Indiferent de motivele care au împiedicat acest lucru, ar fi ruşinos pentru TVR să nu-şi îndrepte greşeala prin deschiderea unui studio la Chişinău şi să contribuie la democratizarea şi modernizarea societăţii, dar şi la stimularea relansării contactelor între românii de pe cele două maluri ale Prutului prin informaţia oferită.

Respectă-ţi trecutul şi viitorul!

Petiţia poate fi semnată AICI!

Campanie iniţiată de bloggerii de pe ambele maluri ale Prutului!

Rusia şi aspiraţiile sale europene…

Astăzi la Stockholm s-a desfăşurat Summit-ul Uniunea Europeană – Rusia. Preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, a declarat că este mulţumit de modul în care s-au derulat activităţile incluse pe ordinea de zi, menţionând în acelaşi timp că negocierile au avut loc într-o manieră constructivă, fără emoţii şi probleme complementare, care uneori ajutau, dar de cele mai multe ori încurcau dialogului la asemenea întruniri, notează Nezavisimaya Gazeta.

Foto: Vocea Rusiei

Articol preluat de CURAJ.NET

Summit-urile Uniunea Europeană – Federaţia Rusă sunt organizate de două ori pe an, ultimul având loc în luna mai curent în Habarovsk, oraş în Extremul Orient din Rusia. Acesta a fost plin de subiecte sensibile, precum securitatea energetică, evoluţia relaţiilor comerciale bilaterale şi crizele politice prin care trec statele din spaţiul ex-sovietic.

Federaţia Rusă face demersuri insistente pentru a fi primită la masa occidentalilor. Uneori acestea sunt impuse chiar şi prin forţă sau şantaj energetic. De această dată, însă, caracterul dialogului politic dintre oficialii ruşi şi cei europeni s-a manifestat prin calmitate. Experţii occidentali sunt de părere că acest raport domol al discuţiilor îl datorăm preocupării Bruxelles-ului pentru Ratificarea de către Cehia a Tratatului de la Lisabona, dar şi interesului de a preîntâmpina o nouă criză a gazelor naturale, care se repetă de câţiva ani în ajunul sezonului de iarnă. În această perioadă Europa înţelege prea bine că anume ea este cea care are nevoie de Rusia şi nu invers.

Pe de altă parte, preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, a acceptat şi el caracterul domol al dialogului. Astfel, acesta continuă să scoată în evidenţă caracteristica europeană a statului său, demers început de Putin, încă în perioada primului său mandat:

“Suntem parte a Europei, iar relaţiile cu Uniunea Europeană sunt pentru noi o componentă de bază a relaţiilor noastre internaţionale,” a declarat astăzi şeful statului rus, Dmitrii Medvedev.

În anul 2002, Vladimir Putin reuşise să facă primii paşi spre atingerea acestor imperative de politică externă, atunci când a fost creat Consiliul NATO – Federaţia Rusă. Medvedev continuă politica de “occidentalizare” a Rusiei. Actualul preşedinte rus este iniţiatorul elaborării unui nou Tratat de Securitate Europeană, pe care nu ezită să-l supună discuţiei oficialilor de la Bruxelles, invocând necesitatea adoptării şi ratificării acestuia din cauza schimbărilor care au apărut în sistemul de securitate europeană.

Dmitrii Medvedev a mai declarat că este cointeresat de menţinerea dialogului dintre cei doi actori pe un ton pozitiv, chiar dacă este ultimul Summit care a fost organizat în această formulă, şi asta din cauza conţinutului Tratatului de la Lisabona, care aduce modificări în acest sens.

De altfel, pe 16 noiembrie 2009 la Bucureşti, în cadrul unei întruniri dintre mediul academic, politicieni şi reprezentanţi ai societăţii civile, primul secretar al Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, Anatolii Akopov, confirmase interesul Rusiei nu doar de a se apropia teritorial de Uniunea Europeană, ci chiar de a se alinia acestei formaţiuni regionale: “Rusia nu este împotriva integrării statelor din spaţiul post-sovietic în UE, pentru că şi Rusia vrea în Uniunea Europeană.”

Indiferent de cine se va afla la conducerea Uniunii Europene, Rusia şi-a propus drept scop principal atingerea unui nivel de colaborare avansată cu această organizaţie internaţională. „Oricine nu s-ar afla la conducerea Uniunii Europene sau a unor instituţii separate ale acesteia, toţi aceşti domni respectabili vor înţelege importanţa dezvoltării relaţiilor dintre UE şi FR. În aceeaşi manieră, oricine nu ar fi preşedintele Federaţiei Ruse, noi realizăm ce reprezintă pentru noi europa Unită,” a mai adăugat Dmitrii Medvedev în cadrul conferinţei de presă la încheierea Summit-ului Rusia-UE de la Stockholm.

Revenind, însă, la agenda acestui Summit, trebuie să menţionăm aici, că au fost abordate probleme, precum cea a Iranului şi programul său nuclear, Pakistan şi Afganistan şi desigur stadiul negocierilor noului tratat de bază dintre Uniunea Europeană Federaţia Rusă. Actul care reglementa anterior relaţiile bilaterale dintre cei doi actori expirase în anul 2007, iar dialogul pentru negocierea unui nou document, mult mai avansat începuse abia în anul 2008. Din cauza războiului ruso-georgian, însă, a întâmpinat probleme în continuarea discuţiilor pe marginea acestuia. „Ce-i drept, lucrurile n-au ajuns încă la capitolul mecanismelor de cooperare, căci încă nu există noi structuri UE. În ce priveşte celelalte capitole, este evident un anumit progres”, sublinia ambasadorul Rusiei la UE, Vladimir Cijov, relatează Vocea Rusiei.

Încă de la începutul acestui Summit se cunoştea faptul că cel mai controversat subiect va rămâne, totuşi, Caucazul şi modalităţile diferite de soluţionare a conflictelor din această zonă, propuse de părţile implicate. Este greu de crezut că Rusia va face careva concesii în această privinţă, dată fiind importanţa zonei din punct de vedere al hidrocarburilor care se regăsesc aici, dar şi a poziţionării georgafice. Cu toatea acestea ambele părţi urmează strict linia propriilor interese, de aceea parteneriatul dintre Federaţia Rusă şi Bruxelles are pretenţia de a fi stabilit pe termen lung şi elaborat în manieră mult mai avansată decât precedentul. Pentru Uniunea Europeană Federaţia Rusă este al treilea cel mai mare partener economic, cu livrările ruseşti de petrol şi gaze care alcătuiesc un procent mare de exporturi ale Rusiei în Europa, transmite portalul oficial al UE.

Ruşii consideră că a sosit momentul deschiderii Uniunii Europene faţă de Rusia. O demonstraţie în acest sens ar fi simplificarea regimului de vize impus de către Bruxelles cetăţenilor ruşi, astfel încât aceştia să poată obţină mai uşor aceste documente pentru călătorii de scurtă durată pe teritoriul statelor europene. Problema cetăţenilor ruşi a fost abordată şi într-un alt context. Oficialii ruşi prezenţi la Summit au adus în discuţie modul în care sunt tratate de către autorităţile baltice persoanele de etnie rusă, invocând faptul că nu le sunt asigurate şi protejate principalele drepturi şi libertăţi, ei considerând că acestea sunt tentative de a politiza istoria, transmite NewsIn.

Vocea Rusiei relatează că o atenţie sporită a fost acordată arhitecturii securităţii energetice europene: „În această problemă trebuie să continuăm schimbul de opinii, pentru a elabora o bază calitativă în vederea colaborării energetice pe viitor, mai ales că în ultimul timp s-a ajuns la rezultate foarte bune în privinţa promovării marilor proiecte energetice. Am în vedere şi „Nord Stream” şi „South Stream”.

În condiţiile în care Uniunea Europeană se arată a fi tot mai obosită de ultimele extinderi, este foarte greu de crezut că alinierea Rusiei la aceasta organizaţie se va produce în curând. Moscova este un partener prea greu de înghiţit din cauza dimensiunilor, dar şi a problemelor cu care se confruntă. Întrebarea care se cere a fi pusă aici este, însă, următoarea: cât de veridice sunt aspiraţiile europene ale ruşilor? Pot fi acestea paravanul sub care se ascund pretenţiile de reconstrucţie a panslavismului sau prevalează, totuşi, interesul economic?

PS: acesta este un brief scris pentru Centrul de Studii Est-Europene si Asiatice din Bucuresti. Intitial am vrut sa-i dau denumirea de "Visul idiotului... ", dar m-am abtinut.